Nu mai stiu sa scriu

Sa tot fie vreun an si fo 2 luni de cand n-am mai scris. M-a ocupat viata. Mult, cu de toate. Cu negandite si nepregatite. Dar le-am fumat si p-astea si revenim la ce stim mai bine. Sa ne facem de cacao aci, cum ne sta bine noua, pe palieru’ asta de bloc.

Embrace yourselves: Sunt iar la cura de slabire. :)))) Stiu, i know, e penibilutz, Miri! E deja…Dar faza care e: acu’ e altfel. 🙂 E mai greu. E cu cazne mai multe. Ca urla hormonii de fac noduli pe corzi.

---

Stati asa, ca io-mi dau seama, scriind, ca mi-am pierdut mojo-ul. Ca ies numa’ clisee si un umor wanna be usor handicapat, asa. Mi s-a atrofiat putu’ gandirii si-al talentului scriitoricesc. In perioada asta eu am zis multe-n cap. Si pareau toate destepte si nemaizise si nemaicombinate de nimeni, dar le-am uitat. Cauza e tot aia de nu ma lasa sa slabesc.

Dar nu-i nimic. Facem asa: io ma straduiesc sa scriu cat de des de acum incolo. Ca cica e un muschi al creatiei care trebuie antrenat. Daca e ca muschiu’ de pe abdomen…ehe…o sa scriu muuult, muult de tot si degeaba. Dar zic astia prin podcasturi ca e nevoie sa “apari” in fiecare zi. Si sa faci putin cate putin. O sa vedem.

Nici macar titlu n-am fost in stare sa gasesc. Unul care sa faca algoritmii sa se dea de-a berbeleacu si sa duca vestea ca am pus mana pe tastatura din nou. L-am pus acum, la sfarsit si, dupa cum ati vazut, e de-o inspiratie ceva de speriat. E maximul inteligentei creative.

Va pupez si va urez!

Sursa photo: Pexels.com