De trei zile mă bucur de cafeaua de dimineață în curte, cu ochii-n zare și spălarea creierului de noxele psihice ale aglomerației din București. Mă trezesc devreme și îmi place să stau așa, în liniște. Sunt la ai mei, la țară. Îmi vin în minte multe imagini de când eram mică și diminețile erau leneșe. Mama se trezea dis de dimineață și punea de-o ciorbă de perișoare, un fel doi și plăcintă cu brânză. Amintirea mirosului îmi face gol în stomac de dor. Brânzeturile de orice fel au fost câștigătoare la puncte la noi pe masă. Vorba aia, nicio masă fără brânză. Micul dejun, până pe la vreo 18 ani…