Cand ți-e frică și de umbra ta, să te-nhami la o călătorie cu Uber-ul este o adevărată provocare, o autopedeapsă, o schingiuire a nervilor și-așa întinși la maxim de gălăgia din cap. Dar io mă urc. Sunt vitează până deschid portiera mașinii. Că dup-aia mă ia cu vertij, cu gânduri negre că dacă mor în accident și io am copil acasă, dacă mă duce pe vreun câmp și mă violează, Doamne iartă-mă, dacă începe să vorbească cu mine și tre’ să scot și io ceva pe gură?!
Unu’ a vorbit și m-a panicat maxim până am ajuns la destinație. Râdea ca prostu’ singur, io cu ochii-n telefon, niciun mușchi nu mi se mișca și zice: “mă scuzați, râd că nu mi s-a mai întâmplat să îmi facă curte o femeie” (pauză – aaa, panică panică, panică” ce curte, fratioru’ meu, că io n-am mișcat, n-am respirat de când m-am urcat. Io nu exist!” Și a dat Sfântu’ și a continuat “și-am primit un mesaj acum de la o domnișoară care e chiar insistentă”. Și râde ca Chucky. Eu mor în sufletul meu și transpir și “înger, îngerașul meu”.
Locul în care m-am rugat cel mai mult la viața mea nu e biserica. Nu, nu, nu. E ori un Peugeot, ori un Logan, ori ce are nenea șoferu’ de la Uber. Cu Tatăl nostru repetat, în funcție de cât ține cursa, 20-30 de minute întruna, cu inima cât un purice, cu gură uscată și respirație tăiată.
În timpul altei curse, când am intrat în pasajul de la Unirii, taica Viorel, șoferul, s-a gândit să-i dea cox. Pe bune?! Fix cu mine în mașină te-ai găsit, mă, vericule, să faci curse la 180 de ani cât ai?! Am făcut atac de panică, 30 de secunde de pasaj mi s-au părut o vară-ntreagă numai cu 40 de grade, am transpirat ca o scroafă și eram pregătită în capu’ meu nelimpede să-l ard, după, cu o reclamație. Mă duce mintea să trag cu ochiul la ce viteză băgase nebunu’. Avea 65 km/h. Cum mama naibii?!? Când io zbor de 1 oră?!
Cam așa mă târăsc eu cu blestemata asta de frică după mine. Dac-o să scap vreodată de ea… O sa văd eu ce fac.
1 Comment
[…] de mers cu mașina, avion, trocarici și alte mijloace de transport conduse de altcineva în afară de mine mă […]