Anul ăsta presimt c-o să scoată Xena din mine. O să fiu pe putere fizică și îndemânare. Am văzut că nu faci mare lucru cu ideile creative, cu panseurile. M-am lămurit. Nu știu, încă, cum o să se concretizeze treaba asta, la ce domeniu o să rămân, dar bag seama că e loc destul pentru femei în câmpurile astea de manifestare profesională cu cârca.
M-am antrenat bine din decembrie, când am făcut maratoane cu geaca până la gleznă după cadourile Moșului. Că el stătea și se uita la mine, femeie fragilă, cum hămăleam pentru el, să nu se facă de râs în fața copilului…Tot io… Cum sunt bărbații ăștia, băi frate, nici Moș Crăciun nu mai e ce-a fost. În fine…
Începutul de an mi-a dat una adevărată, de femeie-bărbat. Să vadă de ce sunt în stare, dacă mă bagă și la altele, hardcore. Am observat că merg aproape pe jantă cu 2 dintre roțile mașinii și, cum toată lumea, inclusiv băieții de la vulcanizare, se refăcea după beții sau după război (c-așa a fost la mine pe zonă, cu bombe, rafale, fum și angoase) a trebuit să mă ocup singură. Că orice bărbat responsabil, am evaluat situația. Trebuia rezolvată asap, că drumurile nu așteaptă și mi-e frică de troleu din cauza Covidu lui.
N-am simțit așa bucurie când am descoperit compresorul (sau cum îi zice aparatului de umflat roți) în portbagaj, nici când am primit cadou de la fratele Cristache seru’ Estee Lauder de ochi și de față. Și dacă drumurile cu mașina mai puteau s-aștepte, fața mea era în nevoie urgent.
Am descifrat mufele aparatului salvator cu Andrei pe fundal, în video-call, mi-am suflecat mânecile gecii, m-am pus în genunchi și dă-i bătaie. M-am umplut de toată negreala de pe roți, aproape că mi-au crăpat și pantalonii-n fund (ca idee, Sărbătorile-astea mi-au făcut cadou câteva kg în plus), dar n-a contat. Rezolvam problema. Cum să simți satisfacție când vezi roata mașinii că se umple de aer? Cum să te bucuri? Aproape că m-aș fi băgat sub mașină să văd dacă mai are nevoie de ceva retușuri.
Să fie, oare, viitorul meu mecanica auto? Vulcanizarea? Asta ar însemna sfârșitul tragic al oricărei urme, și-așa abia vizibilă, a feminității.
Nu, nu! Dacă m-apuc și de mecanică, băgați-mă la balamuc. Că cine știe cum ajung sculer-matrițer până la sfârșitul lui 2021…
Sursa foto: pexels.com
