Cum reușești să le faci pe toate? (Guest Post Raluca Anghel)

Blogul Ralucai Anghel e o poveste. O poveste frumoasa care te linisteste inca de cand dai click. E ca o primavara care te imbie la citit cu o cafea cu lapte pe fotoliu. Scrie despre lucruri care ii plac si care ii starnesc interesul (si noua, tuturor, cititorii, impreuna cu ea): dezvoltare personala, lifestyle, parenting, relatii, carti, calatorii. E un mic secret pe care ea il impartaseste cu noi. M-am bucurat tare ca a dat curs invitatiei mele de a-mi fi oaspete aici.

Mi se întâmplă să aud foarte des întrebarea asta și chiar uneori o pun și eu fascinată de acești supra-oameni pentru care ziua pare să aibă cel puțin câteva ore în plus și care par că au mereu timp pentru tot ce vor.

Ședințe în care strălucim, carieră în ascensiune, proiecte minunate duse perfect la îndeplinire și deadline-uri respectate impecabil, corpul lucrat la sală și dietă sănătoasă, familie perfectă cu soț și un copil sau doi, viață socială, prieteni, hobby-uri și o casă ca în revistă – cam astea sunt lucrurile promovate de către societate și pe care toți considerăm că este normal și suntem chiar îndreptățiți să le avem, iar când ceva ne lipsește sau nu este fără cusur, credem că ceva este greșit.

Dar chiar trebuie să le facem pe toate?  

Când am ocazia să vorbesc despre mine, să povestesc despre cum mă joc eu pe blogul meu de-a scrisul și imaginatul, separat de viața mea normală, cu job, copil, familie și casă, despre hobby-urile mele și toate celelalte lucruri pe care îmi place să le fac, îmi dau seama că poate părea că și eu am făcut vreo vrajă și am obținut mai mult timp decât ar fi normal pentru toată lumea. Și mi se tot pune întrebarea asta la care nu știu mereu ce să răspund:

Cum reușești să le faci pe toate?

Aș putea să vă vorbesc despre organizare, eficientizare, renunțare, prioritizare și alte lucruri care se termină în ”are”, despre liste, sacrificii și să vă spun că dacă îți dorești ceva tare-tare trebuie să-ți reușească dar…adevărul este că nu reușesc mereu să le fac pe toate. Nu, nu reușesc mereu să împac și capra și varza. Uneori am scăpări. Uneori ceva crapă.

Pentru că așa se întâmplă în viață. Tot felul de provocări și de situații neprevăzute care ne pun toate resursele de tot felul (mintale, financiare, emoționale) la încercare.

Astăzi totul este bine-mersi și mâine te trezești că trebuie să pregătești înmormântarea cuiva drag. Ești bucuroasă că te descurci bine la Super-Blog dar adormi fără să plănuiești odată cu copilul de la o pastilă pentru răceală, ratezi deadline-ul cu un minut și obții prima ta penalizare, iar moralul se duce naibii o dată cu punctajul tău. Uneori muncești așa de mult încât ești epuizată de nu mai știi cum să ajungi acasă. Uneori te trezești că ai dezghețat din greșeală pește în loc de carne de porc și nu mai ai cină – pentru că ai tăi visau la friptură și nu mai vor altceva.

Alteori reușești. Faci cumpărăturile, curățenie, duci copilul la joacă până târziu, te joci cu ea cât vrea și-ți speli toată vina că nu ai timp în mod normal să te ocupi de ea 100% cum ar trebui și mai ai timp și să te ocupi de blog, asta în timp ce mâncarea bolborosește pe aragaz. Nu-s toate zilele la fel și Slavă Domnului! pentru asta. Uneori ne descurcăm mai bine, alteori nu – iar asta este normal și cred că nu îi este nimănui străin.

Ce voiam să vă spun de fapt. Nu că n-ar trebui să vrem să le facem pe toate. Asta e foarte bine, trebuie să vrem să de depășim și să ne îmbunătățim, doar că a vrea să le facem pe toate, nu este prea realist. Și cerem oricum enorm de la noi.

Toți tindem să devenim versiunea noastră cea mai bună, iar asta este minunat. Doar că poate în goana asta ne chinuim prea mult să ne arătăm doar partea cea mai frumoasă. În care pare că jonglăm cu ușurință cu toate rolurile noastre, de mamă, soție, angajat-model, gospodină și tot ce mai vrem noi. Dar câte dintre noi pot spune cu mâna pe inimă că e ușor sau că ne iese mereu cum ne dorim?

Eșecurile nu le postăm nici pe Facebook, nici pe Instagram, nici pe altceva. Dacă nu ne iese prăjitura ca-n poza din rețetă, nici n-o mai postăm. Punem imagini perfecte cu noi gătind împreună cu copiii noștri dar știm cu toții că realitatea nu a fost surprinsă în poză iar perfecțiunea nu are cum să dureze mai mult de două secunde într-o bucătărie cu ingrediente periculoase, cum ar fi făina și ouăle și copii năzdrăvani. Și asta este ok.

Se pune multă presiune pe noi, să fim perfecți, realizați și să le facem pe toate. Să fim mama-perfectă, angajatul-perfect, blogger-ul perfect și așa mai departe. Iar asta este foarte epuizant, din punctul meu de vedere.
Cel mai important, mi se pare mie, dar asta aud mai rar în jurul meu, este nu să le facem pe toate dar să facem lucruri care sunt importante pentru noi. Să le facem chiar și când nu ies perfecte, să le facem chiar și când nu știm de unde să începem, să le re-facem când nu ne-au ieșit din prima și să nu ne descurajăm.

Deci, cum reușesc să le fac pe toate? Și job, familie, sport, citit, blog, meditație și dezvoltare personală? Nu reușesc mereu și cu siguranță nu reușesc să le fac perfect pe toate sau, Doamne ferește!, în același timp.

Asta nu înseamnă că dacă nu le pot face pe toate, nu reușesc să mai fac din ele, pe rând, uneori mai mult, uneori mai puțin, uneori mai bine, alteori cu loc de mai bine. Uneori greșesc și e nevoie să o iau de la capăt. Cu pași mai mici sau mai mari, ajung totuși acolo unde mi-am propus.  Și asta voiam să vă spun și vouă. Că mai important decât să le facem pe toate, mi se pare să avem putere să ne ridicăm de fiecare dată.

Iar la final, vreau să te întreb, tu cum reușești să le faci pe toate?