-
Cum mi-am găsit motivația
Hai că vine experta acum și vă explică cum e treaba cu motivația! Embrace yourselves! Știți că am scris în trecut despre viața mea de sportivă, de alergătoare de cursă lungă, de astea… Acum scriu în calitate de supraponderală. Din nou. Știu, v-am plictisit cu acest du-te-vino al slăbirii și îngrășării la loc. Dar, se pare, ăsta mi-e destinul. Să mă laud cu siluetă câteva zile numărate pe degete și să mă plâng că mi-au rămas mici pantalonii de pijama restul zilelor date de la Dumnezeu. Pentru ce am nevoie de motivație? Păi, să vă explic. Începând cu Sărbătorile, am băgat în mine ca o spartă. La modul ăla, cel…
-
Autoportretul gospodinei ca alergătoare de cursă lungă
-
Slăbește acum! Întreabă-mă cum!
Întotdeauna am fost o rubensiană. Picturile lui Rubens, cu femeile alea pline de colace, întinse într-o grație nebună pe cearceafuri aruncate-n scârbă pe sofa-uri, zici că-s poze cu mine (dacă m-aș fi țăcănit și m-aș fi apucat de poze nud). M-am învârtit toată viața între 60 și 70 de kg, cu o înălțime de 158cm. Închipuiți – vă. Îmi place mult de tot să mănânc. În general, prostii. Mâncare mai puțin. Era o vreme când o pungă mare de semințe și o sticlă de cola reprezentau meniul unui restaurant cu cel puțin 2 stele Michelin pentru mine. Meniu de seară, desigur. Deci nu sarmalele și fripturile mă strigau din farfurie.…