În mediul online și la terasele unde ne bem prosseco-urile și berile și limonadele la întâlnirile cu alți părinți toți suntem niște sfinți, niște icoane ale parentingului. Suntem acești dăștepți în cap, dezvoltatori de teorii în a ne aduce odraslele spre succes ca adulți. Ne dăm sfaturi cu iz de adevăruri absolute unii altora și judecăm în gând deciziile celor de lângă noi privind creșterea și educația propriilor copii. Pe grupurile de mame, care numai de întrajutorare nu sunt, se dă peste bot la greu celor care își permit să recunoasca greșelile pe care le fac din simplu motiv că-s niște biete femei care nu s-au născut mame.
Așa că, trebuie să vă spun de la început că, dacă vă împinge mânia și vreți să m-articulați cu-n cap în gură în timp ce citiți ce scriu eu aici, NU E DESPRE NOI. Nu nu… E despre niște vecine de-ale verișorului meu de-al doilea de la mătușa maică-mii de la țară. Le-a auzit pe ele un trecător în timp ce vorbeau la poartă. Da’ și ăla era beat, așa că…
Vorbeau despre relația lor cu proprii copii. Despre ce cred ele că învață de la ei și invers.
Vecinele astea ziceau așa:
| CE NE INVATA COPIII | CE II INVATAM NOI |
| RABDAREA: v-ati observat, cu siguranta, copiii incercand sa contruiasca ceva din lego. Stau cu orele cu funduletul pe covor si nu se lasa pana nu le iese | GRABA: daca ne apucam de reparat un obiect si nu ne iese, ii dam cu dumnezei si apoi il aruncam si cumparam altul. Sau ne adresam lor cu “Haide mai repede, mai mama, ca intraziem la munca/ gradinita/scoala etc.” |
| PROFUNZIMEA: “Mami, copacii danseaza!” “Mami, soarele s-a dus la culcare si a aparut sora lui, luna. Ce frumoasa e!” | SUPERFICIALITEA: “Aoleu, a inceput vantul! Hai mai repede, ca vine furtuna!” ” S-a facut 8 si eu trebuie sa te spal, sa-ti dau sa mananci si sa te culc!” |
| IUBIREA NECONDITIONATA | CONDITIONAREA: “Daca nu strangi jucariile, ma supar pe tine!” “Fa-ti curat in camera acum, ca nu te las sa iesi in parc!” |
| EMPATIA: “Mami, nu omori gandacul, ca are si el o mama a lui!” | EGOISMUL: “Daca nu mananci tot din farfurie, chem catelul sa ti-o mananace!””Ce treaba ai tu cu ce-a facut X/cum se simte Y?” |
| EXTERIORIZAREA EMOTIILOR: “Mami, sunt atat de nervos! De-aia te-am lovit!” | REPRIMAREA EMOTIILOR: “Ce te tot miorlai?! Vezi, ca-ti dau eu imediat motive sa plangi!” |
| CURAJUL: “Sunt un supererou, mami! Si salvez lumea de tot ce e rau!” | FRICA: “Ai grija, nu te mai duce acolo ca o sa cazi!” ” Vine politia si te ia la puscarie daca mai tipi!” |
| LIBERTATEA SI IMAGINATIA: “Sunt stapanul Lumii!” (si el e cocotat pe canapeaua dintr-o sufragerie de bloc) | LIMITAREA: “N-AI VOIE, NU POTI, NU ACOLO, NU ACUM, NU, NU, NU..!” |
Nu suntem sfinți nici noi, nici ei. Dar e tare bine că ne mai tragem de mânecă singuri, ne dăm un pas în spate și ne gândim de 2 ori înainte de a scoate ceva pe gură în fața copiilor noștri.
Mă enervez, îmi pierd cumpătul, nu ascult ce-mi spune, sunt cu mintea în altă parte când îmi vorbește, n-am chef întotdeauna să mă joc de-a “Vulk și Spiderment”. Sunt lucruri pe care le fac, pentru că nu-s perfectă. Dar măcar mă consolez cu ideea că fac din ce în ce mai puține din cele de mai sus sau din ce în ce mai rar.
Și adorm în fiecare seară cu gândul că mâine mă voi strădui mai mult. Și cu recunoștință. Pentru că el m-a învățat, mai mult decât orice biserică, orice preot, orice coach d-ăsta devenit peste noapte guru’ în trăitul vieții, să fiu recunoscătoare pentru ce am.
“Mami, sunt atât de fericit că am părinți!”
1 Comment
Ai mare dreptate. Nimeni nu sa născut mamă și avem dreptul să greșim. Din greșeli învățăm.