Îi știți p-ăia care apar așa, dintr-o dată și ne spun cum s-au regăsit ei pe ei înșiși și cum știu ACUM cine sunt și o perioadă ne inundă viața virtual socială cu imagini și texte care să ne bage bine-n cap, să nu mai avem nici urmă de dubiu, că ei s-au redescoperit?! Cu texte motivaționale de pe pinterest, cu sloganuri goale de conținut, înflăcărați și imposibil de oprit în a ne înghesui în propriul wall?
Băi… Eu îi știu. Și pe subiectul ăsta, în sinea mea, am fost (mai sunt, încă, nițel) super hateriță. Da’ mai lasă-ne măi, nene, cu haștagurile tale cu happy happy joy joy și cu iluminarea și calea ta divină. Mie-mi spui de tine?!
Da’ încerc să-mi revin. Și-s nesi, că încerc să-mi revin acu’, că mă încearcă și pe mine o versiune d-asta de autotrezire. Mă rog, o variantă mai low buget așa, un soi de second-hand pe iluminare. Și măcar 10% îi înțeleg. Îți vine să strigi în gura mare. Să te duci la Unirii despuiat, să atragi babetele și moșii aflați la plimbare, dar avizi de cancanuri stradale. Și după ce-i atragi, să le zici cum tu, un trist obosit o viață întreagă, te-ai trezit acu’ și viața ți se pare ecler cu ness și ciorbă de perișoare. Adică ce e mai bun pe lume. Și cum ai tu planuri să-ncepi să trăiești la 40 de ani, după ce până atunci ai fost o marionetă autoconstruită pentru entertainmentu’ populației care ți-a traversat destinu’. Cum te uiți tu acu’ în oglindă și te vezi plin de riduri, cu gușă, cu pungi de mega la ochi și cu pieile lăsate, dar te iubești de nu mai poți. Pentru că mai ai de defilat încă minim 20 de ani cu corpul ăla. Cum te pui pe primul plan, așa cum îți zicea și tanti stewardesa în avion să faci și tu o înjurai în gând de egoistă nesimțită și te-ntrebai cum naibii nu se simte asta vinovată să-i vină să se biciuiască singură de cât de mult repetă asta. Știai că e logic că nu poți ajuta pe nimeni dacă tu ești mort, da’ nu ți-a explicat nimeni, ca la proști, că nu poți ajuta chiar pe nimeni dacă tu ești oale și ulcele pe dinăuntru…
Că te feliciți că, în loc să îți mai iei 3 țoale obosite de la mall, te duci cu banii ăia să te-ajute cineva să-ți deschidă capu’ ăla care e deschis la tâmpenii valabile să înfrumusețeze viața altora, dar nu și pe a ta (sau chiar în detrimentul ei).
Așa că eu mă retrag din clubul haterilor faceboocisti pe subiectul ăsta. Și stau liniștită, că noi, ăștia de ne place să dam din gură și să facem conversație pe ce fac alții (noi suntem atât de plictisitori, că oricum n-avem ce să dezbatem din ce ni se întâmplă) vom găsi întotdeauna subiecte noi de haterit și dezbătut.
Sweet 40 mă-ndrept cu pași repezi spre tine. Fii blând, anule, și mai dă-mi niște scatoalce, așa cum ai făcut acum, pe ultima sută de metri, să ajung să dau și io mâna cu mine și să știu cu cine dracu’ stau de vorbă!
Sursa foto: pinterest
