obiceiuri si metehne
Ce caut eu in viata mea

Obiceiuri și metehne. Despre cum pierd timpul și n-o s-o mai fac

Sunt campioana nemedaliată la pierdut timpul aiurea. Nu vreau s-o fac. Vreau să fiu și eu extra-productivă, mega-eficientă, regina time-managementului. Îmi doresc cu fiecare fibră a corpului și fiecare colț ascuns al neuronilor funcționali. Nopțile încep, fără excepție, cu jurământul că de mâine gata!, începe procesul de transformare. Nu se mai poate! Și-mi promit marea cu sarea și setez tot felul de lucruri, de obiective. Îmi jur că adopt obiceiuri care să îmi facă viața un tango superb și lin.

Fiecare a doua zi aduce o uitare de-aia soră cu Alzheimer. Puf! Au dispărut toate ca visele alea de nu le mai ții minte. Ca și cum nu te-ai fi gândit niciodată la subiect, nici prin cap nu ți-a trecut. Și-mi reiau activitățile zilnice cu gândul persistent și insistent că nu am timp! Trec zilele una după alta, eu tot acolo sunt. Mă rog, cu un articol citit mai înțeleaptă, cu o rețetă mai gospodină și cu o poză mai fotografă.

obiceiuri si metehne

Dar nimic susținut. Nimic care să știu că a fost gândit dinainte, planificat, așa cum face orice om de 40+ (așa-mi imaginez eu că fac oamenii normali la cap).

Atomic Habits și palma peste ochi

La sfârșitul anului trecut am citit Atomic Habits a lui James Clear. Una dintre puținele cărți citite în 2021. Pentru că, ce credeți?! N-am avut timp. Și mi-a desfundat chackrele nesimțirii și îngălării la cap. A sondat până în străfundul conștiinței de sine și mi-a urlat în creier – ești vai de capul tau cu scuzele penibile și răsuflate de adolescent care nu vrea să-și facă temele la mate și o minte pe mă-sa că se simte rău. 

N-am timp pentru că nu-mi fac, pentru că mă învârt ca un coi într-o căldare (da, pot, ca e blogul meu, spațiul meu, foaia mea goală de hârtie). Mă învârt prin viață ca o găină fără cap. am o viață de îndeplinit sarcini de casnică ocupată, de gândit și filosofat în sinea-mi pe balcon, de…nimic. Sunt momente în zi în care conștientizez că mă învârt, pur și simplu, aiurea prin casă. Da, omul mai are nevoie și de relaxare. Dar nu despre asta e vorba în ceea ce mă privește. Capul merge, corpul se învârte și nu se finalizează nimic.  

Am citit cartea în mult mai mult timp decât mi-ar fi trebuit pentru una de genul ăsta. Asta … pentru că n-am avut timp. Hahaha. Paradoxal, nu sunt nici cea mai bună gospodină, nici cea mai bună mamă, nici cea mai bună soție, nici cea mai bună… Adică, teoretic, timp ar fi. 

Ce am înțeles eu legat de obiceiuri și cum mă pot salva ele

Așa cum am scris, la modul general, și aici, îți trebuie un sistem de mici și foarte mici obiceiuri bune puse cap la cap care să te ajute să ajungi la obiectivele pe care ți le setezi. Ce-am mai înțeles eu este că nu trebuie să mă biciuiesc din prima și să îmi pun jugul adoptării a zeci de obiceiuri noi. Că mă lepăd de ele de nu se văd. Și repede. Dacă nu-s blândă cu biata minte rătăcită și dezorganizată, adio!  Nu pot să mă apuc de 15 lucruri de făcut dimineață de dimineață, de alte 20 la prânz și alte 10 seara. Că n-o să țină. Mă iau ușor, ca pe un bebeluș care începe să meargă.

Ce obiceiuri am adoptat de la 1 ianuarie 2022

Fără să pot pune degetul pe ele până acum, mi-am dat seama că îmi creasem un sistem mic-pitic de obiceiuri sănătoase în 2021 pe care le-am abandonat în ultimele două luni ale anului. Alergarea de cel puțin 3 ori pe săptămână și eliminarea carbohidraților din alimentație. Ce mi-a plăcut, analizându-mă în timp ce citeam cartea, a fost că, deși eu renunțasem efectiv la ele, mă uitam la mine, mă consideram o persoană sportivă, care aleargă și mănâncă sănătos, deși eu rupeam colțurile de pâine și picioarele mele nu mai fuseseră puse la muncă de mai bine de 60 de zile. 

Sportul ca obicei în 2022

obiceiuri si metehne

De la 1 ianuarie alerg o zi da, una nu câte 5 km. Nu mi-a fost greu să readopt obiceiul ăsta. V-am zis, deja, că eu, în sinea mea m-am considerat o sportivă chiar și când lâncezeam în pat. Deci creierul era pregătit să îl adopte. În plus, gândul că voi reveni la claritatea și starea de bine pe care mi-o dă activitatea asta m-a animat de mamă-mamă. E o plăcere pe care am redescoperit-o. De care mi-a fost dor, de fapt. De starea de dinainte, din timpul, dar, mai ales, de după. Știu în adâncul sufletului meu că o să alerg tot anul, oriunde o să fiu. O zi da, una nu. 

Mi-am setat ca minim pe aplicația de tracking a activității fizice 10,000 de pași/zi. Sunt în grafic până acum. Indiferent unde duce ziua, eu o să fac pașii ăștia. Când o să fie frig, o să mă duc pe jos la magazinul cel mai îndepărtat, o să merg cu mijloacele de transport în comun, o să stau cât mai puțin jos, etc. Se poate! Pot! 

Obiceiuri alimentare în 2022

Era o vreme, în tinerețe, când o copiam pe prietena mea preocupată permanent de alimentația sănătoasă și beam un pahar de apă călduță cu lămâie pe stomacul gol. Era bine. Ce bine mai era! Am renunțat, în timp, la obiceiul ăsta. Nu știu de ce. De tâmpită ce sunt! Mă rog, ideea e că l-am reluat. Mă trezesc, beau apă cu lămâie, iau vitaminele (D, C și zinc) și beau cafea. 

Vreau ca anul 2022 să fie anul celor mai puține mese în oraș. Fac și economii și știu și ce bag în gură. O să elimin iar pâinea proaspătă pe care o mâncam jumate goală. HaHaHa.

Obiceiuri pentru cap. Pentru gălăgie, nu împotriva ei. 🙂

20 de pagini citite pe zi vreau. Nu cer mai mult. Știu, e puțin. Dar nu pot să îmi cer mai mult, deocamdată. Trebuie să mai reglez treaba cu nevoia lui Matei de a mă striga de 250,545 de ori pe zi. Dacă-mi iese cu 20, o să mai adaug. Dacă nu, mă mulțumesc și cu atât. Au fost atât de multe zile în 2021 în care n-am citit niciun rând dintr-o carte, că pot să ostoiesc dorul chiar și cu atât. 

Vreau să scriu zilnic câteva fraze. Nu vor apărea toate aici, pentru că-s convinsă că multe vor fi de nepublicat. Dar voi fi recunoscătoare că o voi putea face chiar și numai în caietul meu. O treabă soră cu asta sunt “morning pages” care mă bântuie de mai bine de jumătate de an și ceva m-a reținut să încep procesul ăsta. A…n-am avut timp. :)))

Zilnic voi asculta minim un episod de podcast și voi face o fotografie. Zilnic voi râde ca tuta la cer și voi mulțumi. Dacă-mi iese și faza cu 50 de lucruri pentru care sunt recunoscătoare pe zi așternute pe hârtie…mă declar mai mult decât satisfăcută și maestra time-managementului. 

Îmi dau seama c-am scris mai mult de 1100 de cuvinte, deja. Și mai am destule de zis. Dar poate într-un episod viitor, dragi telespectatori. Mai voiam să zic doar că îmi notez zilnic, bifez ce fac efectiv din tot ce îmi propun. Și mă felicit și mă mângâi pe creștet ca pe un copil care zice prima dată ma-ma. Pas cu pas, ușor, să nu mă dezechilibrez și să fug ca proasta de tămâie, mă reglez cu fiecare zi. Pe cele mai importante și la care țin foarte mult le-am bifat în fiecare zi. Doamne-ajută la tot 2022-ul! :))

Surse foto – Brett Jordan și Judit Peter de la Pexels, Nile și Homegrounds de la Pixabay și arhiva personală.

23 Comments

  • Almona

    Bine ai venit în club. Eu am noroc cu rutina de dimineață și cu jobul. Dar seara când vin acasă, se dă tot fengșuiul peste cap.
    Cum sportul nu se prinde de mine, aloc timp pentru citit și lucru de mână și mai tai din rețelele sociale.
    Deja am depășit planul la citit cu o carte în două seri. Am și eu metehne și obiceiuri de care vreau să scap.

    • Miri

      Ce bine îmi faci că-mi zici că nu-s chiar singura. Faza e ca eu am pretenții de la mine tocmai pentru ca n-am job. Și as avea, teoretic, timp. Dar gata! Sunt pusă pe treabă. Așa, cu pași mici. S-o alege ceva bun… 😂❤️. Mulțumesc, Almona!

  • Mona

    Eu sunt mama frazei „Nu am timp” și mă simt extrem de vinovată că doar acasă sunt și teoretic am timp. Dar n-am de multe ori nici să îmi dau seama pe ce lume sunt. Nu mai îmi fac obiective, nu mă mai pedepsesc. Încerc să mă împac din nou cu mine, să îmi fiu iar prietenă.
    Te îmbrățișez și te felicit pentru tot! Cel puțin pentru mine ești un exemplu și îmi devii determinare ❤

    • Miri

      Mona, păi și io tot acasă. Mie mi se pare că-s prea prietena cu mine. Adică am simțit nevoia sa ma iau nițel de guler și sa dau cu mine de pământ. Îmi trebuie asta cu obiceiurile ca să ma țină un pic ancorata. Ca-s beleuză. Nu-mi vine sa scriu nimic, sa fac nimic. Și gândul ca peste 10 ani sunt tot în stadiul asta mă usucă la inimă. Asa că de-aia o iau ușor. Te îmbrățișez tare tare! P. S. Măcar tu ai newsletter, scrii la carte, ai făcut o agendă minunata pt femei cu stoc 0 acu. Faci multe, Mona! Bucură-te de tine și reușite! Ca noi o facem. 😉❤️🤗

  • Diana

    Și eu de când cu lucratul de acasă e mai greu cu rutina, iar de dietă ce să mai zic… 🙁 Și pe mine m-a ajutat Atomic Habits să revin pe lina de plutire cu unele lucruri, dar mai am aspecte ce pot fi îmbunătățite. Un an reușit să avem!

    • Miri

      Haide, mă, Diana, că tu ești mama organizării. Măcar tu scrii, îți faci lucrurile organizat, cu cap, planificat. E un mare, mare câștig asta. Te invidiez. Da’ nu mă țin și eu de ele?! 😂 Ia sa ma vezi! An super duper sa avem! ❤️

        • Mili

          Se pare ca Atomic Habits a fost revelatia anului pentru multe persoane, printre care si eu. Am vazut ca si tine aspecte de tot felul, insa chiar si asa, conteaza foarte mult tonusul, ceea ce simti, cum preiei acest haos. Indeplineste ce ai pe lista, dar bucura-te si de alte nimicuri din jur. Timpul care il pierdem, uneori ne aduce si acea liniste de care avem nevoie. Sa stii ca fiecare trecem prin fazele tale si nu trebuie sa te judeci aspru pentru ca nu ai bifat tot ce aveai pe lista.
          In orice caz, la final iti recomand si cartea Despre somn (daca nu ai citit-o deja), vei vedea si alte aspecte pe care nu le-ai luat in calcul sau poate nu pareau importante.

          • Miri

            Mulțumesc pentru recomandări, Mili! Eu nu funcționez cum trebuie dacă nu ma iau la palme 😂. E un fel de a comunica eu cu mine. De bucurat de nimicuri, oricum o fac, că mantra mea de câțiva ani e “nimic fără bucurie”. Dar m-aș vrea mai organizată și mai puțin împrăștiata pe toți pereții. 😂❤️

  • Jonister

    Nu pot să îți descriu în ce hal iubesc modul în care scrii, fiecare rând e plin de energie și glumele pe care le presari îți descriu perfect sufletul tânăr. Trebuie să îți recunosc că nu m-am săturat cu cele peste 1100 de cuvinte, mai vreau. Legat de ce ai spus, sunt de acord cu tine și cu ideea principală a cărții, fiecare obicei se integrează cu pași mici. Fie că e pozitiv sau negativ. Chiar și cu fumatul, nu vom băga din prima 10 țigări pe zi. Și aș mai completa încă ceva, nu cred că e indicat să ne biciuim pentru pierderile de timp, avem nevoie de ele, însă trebuie să fie pauze asumate și să le vedem ca pe un mod în care ne încărcăm bateriile. Mă opresc aici că nu știu care e limita maximă de cuvinte la comentarii :)).

    • Miri

      As vrea sa ți zic pe nume, c-asa de frumos îmi comentezi tu ca ma și simt prost ca nu știu cum te cheamă. Zi-mi și mie, te rog, Jonister. 🙂 Mulțumesc tare pentru aprecieri. Mă mangaie la ego-ul de bloggerita care nu mai găsește TIMP sa scrie 😂😂😂. Ideea cu pauzele e ca dacă pierzi zile întregi și n ai făcut nimic în afara de mâncare și curățenie se cheamă ca e timp pierdut aiurea. Eu vreau sa simt ca sunt cu 0.0001% mai deșteaptă și mai citita și mai buna în fiecare zi. Dar m am pus pe treabă. Și, de rușine sa nu zic la sfârșitul anului ca n am făcut nimic, o sa ma țin de majoritatea dintre ele. 😉

      • Jonister

        Sunt Răzvan. Jonister a fost numele de scenă ce l-am ales prin clasa a 4 a :))). Și se pare că încă a supraviețuit. Dacă pauzele astea se întind pe o durată mare de timp, ajung să fie chiar ele un obicei nociv și aici nu mai pot contesta ce ai spus. Sper să reușești să integrezi fiecare obicei pe care ți l-ai propus, vezi că rămâne scris ce ai spus. Apropo, te felicit pentru recordul la alergat, chiar însemnă ceva și m-ai pus puțin pe gânduri dacă îl pot bate.

        • Miri

          Bună, Răzvan! 🙂 Da, de-aia le-am pus aici. Ca sa fiu sigura ca ma țin de ele. În ceea ce privește alergatul, vreau sa depășesc cei aproape 400 de km din 2021 (am început în mai, deci as putea cel puțin dubla). S avem spor și consecventa! 🤗

  • Inimadincuvinte

    Doamne ce m am regasit in articolul tau Miri, am primit si eu cadou cartea de la fost ele colege din Orange. Si la mine e vesnica fraza n am Timp dar mai stiu una Buna, in ce investesti timp aia e ce conteaza pentru tine. Cand mi am zis asta de cateva ori am constientizat nsite chestii so am dezinstalat niste aplicatii inutile, am fost mai atenta cat timp stau pe social media so cat ma concentrez pe activitati. Inca am sincope pe consistenta dar mi am propus sa fiu atenta in acest an

    • Miri

      Daa, tre’ maturate toate cârligele astea urate care ne agață – aplicații, social media, Netflix pana îmi da sângele pe nas, d-astea….Hai,ca împreună ne-om mobiliza mai bine! S-avem un an ultra productiv măcar pentru interior! Te pup! ❤️

  • Ana Maria

    Nu erai tu daca nu bagai „neste chestii in caldare” 🤣. Cred ca aceasta ironie fina, te face atat de speciala. Eu as intra in depresie numai sa-mi repet ca sunt tuta 🤣🤣🤣. La mine este pe pozitiv.
    Te imbratisez cu drag si sa ai un an, asa special, ca tine!🤗😘

    • Miri

      Ana, io și ușa cortului. 😂😂😂 Ce-i la gura mea în ceea ce ma privește. Pfoaileeei. Mă iau și la câteva palme dacă vad ca nu ma trezesc. Te îmbrățișez și eu! Sa fim sănătoase pe 2022 ul ăsta. ❤️🤗

  • Ecoarta

    No, fātu’ mneu, cum zicea mama- tânā a sotului (ex🙏), hai sā le luām pe rând, câte una ca la moarā: respectivul organ masculin nu pot crede cā se poate învârti într-o cāldare🤣, poate una mai micā. „N-am timp”! Nici eu, niciodatā! Da’ nici capu’ nu mā doare: când am timp si mai ales chef, rup tot ce- mi iese-n cale. Nu alerg nici dacā vin dupā mine trei aligatori. Merg însā cam 4-5 km zilnic. Nu tin nici o dietā, dar nu mānânc pâine aproape deloc. Nu sunt fir de trestioarā, dar nici cât pe colo. Acum m- am pus pe citit, însā e cam greu cu cārtile. As prefera mai multe in românā. Îmi trebuie cārti- cārti cā-s de modā veche. In rest, am luat de bunā vorba americanilor: „God and fate”!
    Sā-ti fie anul acesta si nu numai, asa cum il vrei!

    • Miri

      Asta cu coiu-ntr-o căldare e moștenită de la mamaia mea. Nu prea știu eu decât însemnătatea pe care i-o dădea ea când încerca să ne pună pe traiectorie. Eu as vrea sa fac multe pentru ca VREAU sa fiu slaba. N am fost niciodată în viata mea. Și anul trecut a fost revelator pentru mine – ce mișto (pentru creieru și corpul meu) e sa fiu slaba. De aia vreau și pentru organizarea capului. Te îmbrățișez! ❤️

Ce părere ai?

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: