De trei zile mă bucur de cafeaua de dimineață în curte, cu ochii-n zare și spălarea creierului de noxele psihice ale aglomerației din București. Mă trezesc devreme și îmi place să stau așa, în liniște. Sunt la ai mei, la țară. Îmi vin în minte multe imagini de când eram mică și diminețile erau leneșe. Mama se trezea dis de dimineață și punea de-o ciorbă de perișoare, un fel doi și plăcintă cu brânză. Amintirea mirosului îmi face gol în stomac de dor.
Brânzeturile de orice fel au fost câștigătoare la puncte la noi pe masă. Vorba aia, nicio masă fără brânză. Micul dejun, până pe la vreo 18 ani a fost, aproape în fiecare dimineață, ceai de tei cu pâine cu unt (margarină până la un punct, când am început să ne permitem untul) și brânză. Îndulceam ceaiul bine, ca să simt contrastul între telemeaua sărată și dulceața ceaiului. Și acum, la aproape 43 de ani, mai fac câte un mic-dejun d-ăsta, dar îl mănânc seara. Eu nu știu, zău, ce m-aș fi făcut dacă eram intolerantă la lactoză. Mi se pare o pierdere atât de mare pentru cei care nu pot consuma lactate. Sunt atâtea combinații extrem de gustoase pe care le poți face folosind brânzeturile atunci când gătești.
De la ouă ochiuri la ostropel și alte mâncăruri clasice
Înainte să se nască Matei, eu chiar am crezut c-o să murim de foame, pentru că nu știam să fac nimic de mâncare în afară de ouă ochiuri și cartofi prăjiți cu brânză rasă. Mmm, ce bun. Chiar râdeam cu Andrei c-o să fim primii părinți care vor face experimente culinare pe bietul propriul copil. Dar vorba lu’ mamaie: nevoia te învață. Am luat-o și eu ușor, cu un cașcaval DeSenviș pus pe pâine, până m-am specializat pe d-astea tradiționale, clasice, gen ostropel (știți, deja, că sunt regina neîncoronată a ostropelului, “toate femeilii din lume știe :))), sărmăluțe-n foi de viță, chec și alte d-astea de făceau mama și mamaie.
La început o făceam că trebuie. Mă puneam de multe ori fără chef în fața aragazului și învărteam în oale cu o lene și-o dorință de-a fi oriunde altundeva decât în bucătărie, de nu pot să vă spun. Și se simțea și în gustul mâncării. Până când am primit complimente de la Andrei și Matei pentru ceva ce făcusem mai cu chef, așa. Mamă, păi spuneți așa băieți! Când i-am văzut cum își lingeau degetele de plăcere, am simțit cum crește-n mine dorința de a repeta la nesfârșit momentul ăla. Plăcerea aia a gustului. Și validarea mea. 😉
Și m-am pus pe treabă. Am căutat rețete, m-am “împrietenit” cu marile bucătărese de pe YouTube, am început să fac eu combinații de ingrediente, ce credeți. Brânză sărată cu dulcețuri, fructe de pădure cu fripturi. D-astea bombastice. Multe n-au ieșit, vă dați seama, dar am avut și rezultate bune. Și plăcerea de a sta în bucătărie este peste măsură acum, ar spune multe dintre prietenele mele. :)) Cam stau, da. Mă cam uită Dumnezeu printre oale, cratițe și tăvi. Șorțurile mele-s pline de făină, esențe de vanilie și urme de albușul de ou.
De la ostropel la delicatese cu brânză
Îmi place să experimentez, acum că de vreo 6 ani fac autoterapie în bucătărie. Da, gătitul pentru mine e o formă de terapie. Mă liniștește la creierii capului. Când toc, îmi toc gândurile negre, când oala fierbe, nu mai fierb eu pe dinăuntru, când cuptorul coace, eu coc texte pentru blog, monologuri și câte-o linie melodică schimbată, atât cât mă pricep.
Mi-am spus de-alungul timpului că, dacă tot îmi place să cred că sunt o persoană creativă, poate c-ar trebui să arăt asta și-n bucătărie. Să nu o mai sun pe mama de 100 de ori când fac un fel de mâncare și să-mi dea totul mură-n gură. Să încerc, să mai fac și cum mă taie capul. Ce se poate întâmpla cel mai rău? S-o arunc la gunoi după ce m-am chinuit ore. :)) Bine-am făcut, pentru că mi-au ieșit niște chestii foaaaarte gustoase.
Brânza, ingredientul secret pentru deliciozitate
Scurtă istorie a brânzei
Brânza e ca un star al bucătăriei care a avut rol principal în mii de povestioare culinare. Păi, brânza a făcut prima ei apariție pe scena istoriei cu vreo 7.200 de ani în urmă, cam pe unde este azi Polonia. Iar asta a fost pura întâmplare, căci oamenii de atunci au vrut să păstreze laptele și-au nimerit să-l stocheze în vase făcute din stomacurile animalelor. Cu timpul, ideea a fost să folosești un vas care nu mai respiră. :))) După ce brânza a devenit superstar, s-a răspândit pe tot mapamondul. Așa s-a născut brânza ca maestră în conservarea laptelui și un aliment mișto la gust. În fiecare colț al pământului, lumea și-a pus amprenta pe brânză, făcându-și propriile ei rețete și având propriile ei tradiții.
Brânza a avut roluri de-a lungul istoriei – în Egiptul Antic, Mesopotamia și Grecia antică, brânza era vedeta faraonilor și zeilor olimpici. Chiar și romanii erau mari consumatori de brânză, și Plinius cel Bătrân se tot îmbăta de vorbă despre toate tipurile de brânză în lucrarea lui “Naturalis Historia.” Nici cei de pe vremea medievală nu au stat cu mâinile în sân. Mănăstirile din Evul Mediu au făcut brânza să ajungă la nivelul de artă și au jucat un rol important în producție. Așa că, brânza a fost tratată cu multă seriozitate și respect.
În secolele XVIII și XIX, oamenii s-au dat pe tehnologie, iar asta a adus schimbări majore în producția de brânză. Au descoperit și microorganismele utile în fermentare, așa că brânza a devenit și mai bună. Ajungem în zilele noastre, unde găsim o gamă nesfârșită de brânzeturi. Fiecare are gust, textură și personalitatea ei. Există fabrici mari care produc în masă brânză, dar și producători artizanali care respectă tradițiile de producție. Brânza e supereroul bucătăriei. O găsești în sandwich-uri, pe pizza, și chiar în deserturi gen cheesecake.
Delaco - #MareBrânză
Dintre toate brandurile de brânză de pe piață cel mai mult îmi plac brânzeturile Delaco. Pentru că au gustul ăla pe care îl avea brânza lu’ mamaie. Mamaie mulgea vaca, ne lăsa să bem lapte nefiert (dar strecurat) și noi ne mândream cu mustățile pe care le căpătam de la caimac. Dup-aia îi “dădea cheag” și abia așteptam să se facă brânza. Strivea o ceapă, tăia o roșie din grădină, punea de mămăligă și gata masa! Nimic mai bun pe lume. Amintirile astea îmi sunt trezite de brânza Delaco. Cum să n-o prefer? C-am încercat și altele și nu, nu e gustul ăla #maregust.
Telemeaua Delaco este ingredientul principal în multe dintre preparatele pe care le fac regulat. Macaroane cu brânză, cartofi prăjiți cu brânză rasă, brânzoaice și câte și mai câte. Asta în afara brânzei cu roșii care vara e aproape zilnic pe masă. Dar cu un twist. Mai pun și niște nuci lângă, și șuncă (slănină de la porcul tăiat de ai mei), mai trântesc și o ceapă și iese chiar #MareGust.
Rețete cu brânză pentru gospodine Chef (e)
Imbreis yourselves, că vă pun mai jos 2 rețete pe care le-am gătit acum, cât stau la ai mei cu copilul în vacanță. Am luat în calcul că e Halloween și pentru că în perioada asta dovleacul își cere și el statutul de ingredient important în preparate, i-am dat și lui credit și l-am introdus într-o rețetă 80% inventată de mine. Am riscat, dar am câștigat, practic :))) Sunt super simplu de făcut, rapide și extraordinar de bune. Și de la gospodina bucătăreasă de ostropel și sărmăluțe cam sar spre “chefa la sofisticării”. Pentru că o să vedeți: Mozzarella Fresca de la Delaco în combinație cu fructele de pădure și nucile pecan sunt cevaaaa absolut încântător pentru papile. Iar spanacul combinat cu praz și brânză sărată e perfecțiune.
Tartă cu mozzarella, fructe de pădure, nuci pecan și dovleac
Ingrediente:
200 g Mozzarella Delaco cubulețe – eu am folosit mozzarella fresca
300 g dovleac plăcintar curățat tăiat cubulețe
100 g fructe pădure (zmeură și afine am avut eu)
3 ouă
100 g zahăr
100 g făină
220 ml lapte
vanilie, sare, unt pentru uns tava
Mod de preparare:
- Încălziți cuptorul la 180 grade
- Într-un bol bateți: ouăle, zahărul și puțină sare până se fac spumă
- Adăugați făina amestecând continuu
- Turnați laptele și vanilia amestecând continuu, ca să nu se facă cocoloașe
- În tava de tartă unsă cu unt și pe margini și pe fund, așezați cubulețele de dovleac și mozzarella, presărați fructele de pădure și nucile pecan peste
6. Turnați amestecul cu ouă de mai sus peste
7. Coaceți la 180 grade timp de 35-40 de minute
8. Lăsați să se răcească
Quiche cu brânză telemea, praz și spanac
Ingrediente:
300 g frunze spanac
1 lingură de ulei de măsline
2 căței de usturoi
250 g telemea Delaco de capră sau de vacă, după preferințele fiecăruia
100 g Cascaval Sofia de la Delaco răzuit
200 g smântână
4 ouă medii
sare, oregano, piper măcinat, un pic de nucșoară
Mod de preparare:
- Într-o tigaie pe foc puneți lingura de ulei apoi aruncați usturoiul – pe care îl scoateți după un minut.
- Adăugați spanacul în uleiul aromatizat și sotati-l
- Într-un bol amestecați ouăle cu condimentele. Adăugați brânză rasă, cașcavalul, smântâna
- Adăugați și spanacul
- Porniți cuptorul la 180 grade și lăsați-l să se încălzească
- Puneți aluatul în tava de copt unsă cu unt
- Turnați compoziția și nivelați.
- Puneți-o la cuptor pentru 25-30 de minute
Brânza… Ah, minunea aia cremoasă sau sărată, care poate transforma orice masă obișnuită într-un festin sofisticat! E ca un magician care face minuni cu gusturile.
E în cele mai simple preparate, gen paste sau o omletă de casă. Adaugă puțină brânză rasă pe deasupra și hopa! Ai acum un fel de mâncare care face furori. Cu puțin parmezan pastele banale se transformă în niște minunății italiene autentice. Sau…sendviș: aparent simplu, dar combinații de brânză și ingrediente proaspete pot ridica nivelul oricărui sendviș. Adaugă niște brânză de capră și câteva frunze de spanac la o felie de pâine și ai o gustare gourmet în timp record.
Brânza e ca un clovn bucătar care face acrobații cu gusturile. Dacă te joci puțin cu ea, poți să transformi preparatele din cele mai obișnuite în cele mai sofisticate. Să ne transformăm, doamnelor, deci, din bucătărese obișnuite în chef (e)!
Surse foto: arhivă personală și site-ul Delaco.
Am gătit, am fotografiat, am mâncat și-am scris pentru una dintre probele concursului SuperBlog 2023.
