Într-o lume absolut dementă, cu AI-uri, cu totul la botul calului, cu neuroni care scârțâie pentru că am ajuns să gândească tehnologia cu toate tool-urile ei în locul nostru, un concurs ca Spring SuperBlog e o gură zdravănă de apă proaspătă de izvor pentru minte. Un refresh binevenit al creativițății adormită.
Cel puțin, așa simt eu. Mă ia valul vieții în fiecare dimineață și nu mă pot opri în fața foii albe să scriu. Orice. Scriu pentru alții, scriu notițe, liste de cumpărături, remindere, dar nu scriu pentru mine. Deși știu prea bine, pe probate, că e terapie să pui pixul pe hârtie și să scoți tot ce se poate din ungherele minții, că numai scriind o primă frază face ca avalanșa să se declanșeze și să fii surprins de propria creativitate, nu o fac, pentru că sunt învinsă de obiceiuri proaste, minte aglomerată, haos.
Dar am convingerea că fără efort, fără a trece prin niște cazne nu se întâmplă mare lucru, ci doar un mers așa, inconștient, cu valul. Și caut oportunități care să îmi boost-uiască (excuse my french) energia, care să mă forțeze într-o oarecare măsură să pun osul la treabă.
Lucru pe care ți-l doresc și ție. Să pui creativitatea la muncă. Să vezi ce poți scoate pe un brief dat și să fii și surprins(ă) de un eventual premiu. Că funcționăm și așa, este? Pe recompensă după efort. Recompense sunt, slavă Domnului la SuperBlog. Dincolo de satisfacția unui articol scris bine, mișto, așa cum ți l-ai dorit, există premii în bani, produse, vouchere și câte și mai câte. La ediția din toamnă am câștigat ceva bănișori și ceva premii în produse. Mi-a plăcut, deși 80% din motivația de a mă înscrie nu avea legătură cu asta.
Nu lăsa impostorul din tine să preia controlul și să șoptească la ureche prostii: că dacă….că tu nu ai mai scris, că tu nu știi cu briefurile (înveți – nici eu nu aveam habar de nimic prima dată când am participat și m-am clasat pe locul 3), că alții sunt mai buni (bullshit – nu există așa ceva), că n-ai timp (ai, crede-mă, dacă nu mai scrollezi 2 ore/zi pe social media ca să vezi nimic), că… Completează formularul de înscriere, citește prima probă și vezi ce se întâmplă. Pun pariu că cel puțin o idee vei avea despre ce să scrii.
Eu așa o iau. Cu pași mici. Și ține minte – niciun ChatGPT (eu am făcut greșeala să mă inspir la 2 probe din ce zicea el) nu va putea scrie atât de autentic, real, frumos ca tine. Lasă ideile să vină, ordonează-le și pune-le pe blog. Ai nevoie de un blog (sau mai multe) mai vechi de 3 luni, unde să fi scris cel puțin 20 de articole. Atât. Găsești toate informațiile legate de ce și cum trebuie să faci aici. Sau, dacă citești articolul ăsta și ai nelămuriri, îmi lași mie un comentariu și eu te ajut cu ce pot.
Nu mai sta pe gânduri, nu te mai lăsa sabotat(ă) de mintea obișnuită cu neputințe. Că nu sunt ale tale, real vorbind. Sunt ale mediului și trecutului care ne zice că nu e de noi, că mai bine nu, mizerii de genul ăsta. Dar dacă e fix de noi? Dacă ne va produce atâta plăcere să ne punem mintea să genereze idei fresh, cum n-am mai simțit de mult timp? Dacă…?
Ăsta e articolul meu de refresh, pe care n-am stat foarte mult să îl gândesc sau să îl planific. I-am dat drumul așa cum e. Și o să mă înscriu și la campania de testare de vin, deși nu-s băutoare de vin deloc. Na! Dar poate n-am băut vinul potrivit, poate că acum e timpul să încerc asta. 🙂
Îți urez și te pupez!
Surse foto – pixabay
2 Comments
Your comment is awaiting moderation.
Citit, placut, tine-o tot asa 🙂
Mă bucur să văd că te-ai înscris și-n această ediție, Mirela! Ai un scris foarte fain de scris, concis și lin. M-ai inspirat în edițiile trecute de Superblog, sincer îți spun. Am toată încrederea că te vei descurca la fel de bine și acum. Mult succes și chiar sunt curios de ce ne mai pregătești.
Heey! Multumeeesc!