-
Când credem că știm tot și, de fapt, nu știm nimic…
Băi, eu cred ca toți suntem proști, într-o oarecare măsură. Adică eu cred că fiecare are, într-un anumit moment al vieții lui, o doză mai mare de prostie decât în mod normal. Se ard niște circuite, sinapsele o iau razna, ceva se întâmplă. Oricine-am fi. Dar în perioada asta constat că suntem puțini ăia care nu știm mai nimic. Și lumea s-a deșteptat brusc. Au apărut ăia de se-ncurcă de raza divină când merg la pas. Eu recunosc că îmi dau seama că nu știu prea multe. Și mi-e greu, cu mintea mea să înțeleg dedesubtul unor lucruri care se întâmplă. Nu știu unde să mă duc cu mintea ca…
-
Jurnal de #stamîncasă – 3
Acum 3 zile am plecat la mama, ca să mă pregătesc temeinic pentru sărăcia care ne va paște pe toți și să-nvăț, din timp, să pun, înainte de toate, mâna pe sapă. O să fie un training serios, pe module. După ce învăț să pun mâna pe ea, o să urmeze modulul “cum să dai cu sapa”. Apoi “cum să plivești”, “răsaduri – solar sau nu”, “arpagic pentru o toamnă cu tocănițe asigurate” etc. Deocamdată, sunt la partea de pregătire. Mă uit pe geam la cum bate vântul, mănânc, dorm, mă pregătesc atât fizic, cât și psihic pentru academia de ieșire din criză. E încă frig și, oricât ar urla…
-
Jmecherii de Forță Majoră
Trăim niște vremuri tare căcăcioase, dacă ne gândim la recordurile în vânzări de hârtie igienică, dar și la ce atârnă zilele astea în pantalonii noștri, cuprinși de panica provocată de nenorocitul ăsta de virus. Unii se manifestă pe față în toată splendoarea panicii, alții o ard chill, responsabil, semeț, dar cu buza de jos tremurandă la o privire mai atentă. Lucru perfect normal, după părerea mea umilă și cu mici rămășițe de anxietate. Eu sunt când panicată de și simt cum mă ia de la ceafă o durere de cap surdă dătătoare de scenarii proaste, când liniștită și rațională.Fac tot ce zic autoritățile, mă feresc, mă spăl pe mâini de…
