Galagie Mare
-
O lume întreagă cu aripi tăiate
Am început anul în forță. Cu planuri mari care-mi dădeau un bust în creativitate și energie. Mereu am funcționat așa. Îmi pun un target, de orice fel, și cresc eforturile cu tot cu avânt către încolo. În cadrul terapiei am reușit să descătușez niște izvoare de creativitate pe care le țineam ascunse bine. Și începuseră să se vadă rezultate. Am fost la două castinguri pentru două filme. Unul de scurt metraj (am obținut pe loc un rol, în cadrul castingului) și unul de lung metraj (a fost chiar în buza pandemiei și nu știu rezultatul). Rezultatele au contat, oricum, mai puțin. Pentru un non-actor, un casting cu feedback pozitiv din…
-
1 MAI iubit ca altul…
Nu este un articol despre ziua de 1 mai, care oricum a trecut si nu prea a contat, pentru că, în capul meu, întâietate are 15 mai. Când ai un 15 mai în perspectivă, la ce-ți mai trebuie 1?! E despre capacitatea noastră, a unei categorii de femei de pe lumea asta, care au o ușurință în a-și reseta punctual și contextual nevoia de afecțiune primită de la bărbați, de a-și pune inima pe tavă și a gusta din plin poveștile de iubire (reale sau închipuite). V-am povestit aici despre jonglarea involuntară cu “iubiri ale vieții mele” din tinerețea mea timpurie. O făceam discret, în adâncul sufletului meu, pentru că…
-
Două palme peste ochi și trecem pandemia
Am feed-ul rețelelor de socializare plin de postări ale oamenilor care traversează perioada asta BINE. Vorbesc despre proiecte, despre organizarea zilelor pe ore pentru a face față #workfromhome, atașează poze cu laptop-uri în bătaia razelor de soare și cu cănile de cafea lângă, aterizate, parcă, din marile cafenele bucureștene. Oameni mulți care au idei. Care-s creativi, care gândesc și acum limpede și pot și funcționa. Sunt invidioasă și mă și enervează haștagiștii ăștia senini și aparent neatinși de starea noastră, a celorlalți, care de-abia deschidem ochii dimineața, după ce nu i-am închis toată noaptea. Refuz categoric să cred că există vreun om care e 100% zen în situația asta sau…
-
Ce îmi dă și ce-mi ia izolarea…
Am crescut destul de docilă în toate relațiile. În copilărie n-am avut răzvrătiri, adolescența a fost trecută fără bătăi de cap pentru mama și tata. Iar ca adult, deși zodia (scorpion) mă împinge să mă războiesc, să fac scandal, de cele mai multe ori mă zbat ca peștele pe uscat puțin și dup-aia șed frumos. Vremuri ca astea de le trăim noi acum, grele și fără speranță imediată, nu trezesc luptătoarea proastă din mine (au trezit-o alte momente) care să nu vrea să se supună regulilor, DAR am și eu niște plângeri de făcut. În primul rând, somnul de după-amiază în pijamalele mele pufoase mi-a fost furat de către acest…
-
Jurnal de #stamîncasă – 3
Acum 3 zile am plecat la mama, ca să mă pregătesc temeinic pentru sărăcia care ne va paște pe toți și să-nvăț, din timp, să pun, înainte de toate, mâna pe sapă. O să fie un training serios, pe module. După ce învăț să pun mâna pe ea, o să urmeze modulul “cum să dai cu sapa”. Apoi “cum să plivești”, “răsaduri – solar sau nu”, “arpagic pentru o toamnă cu tocănițe asigurate” etc. Deocamdată, sunt la partea de pregătire. Mă uit pe geam la cum bate vântul, mănânc, dorm, mă pregătesc atât fizic, cât și psihic pentru academia de ieșire din criză. E încă frig și, oricât ar urla…
