Galagie Mare
-
Deșteaptă-NE, Românie!
Astăzi îi explicam lui Matei cum țara noastră e în Sărbătoare. E ziua ei. M-a întrebat daca are tort. Și i-am spus că vor fi, probabil, mii de torturi pe mesele românilor. M-a întrebat dacă are petrecere. Răspunsul meu a fost că e petrecere mare. Dintr-un colț în altul al țării oamenii petrec cu fasole cu ciolan și mici pe grătar. Lumea bea, mănâncă și se veselește. Și apoi m-a întrebat dacă primește vreun cadou. Instinctiv, i-am răspuns NU. Apoi, m-a lovit. Merită multe cadouri. Ca un copil cuminte și ostracizat. Ca un copil agresat de părinți și de prieteni. Ca un copil nefericit și bolnav. Merită toate darurile din…
-
5 lucruri care m-au enervat săptămâna asta și-o bucurie
Știm cu toții că nu îți poți controla mintea 100%. Decât dacă ești la un nivel de conștientizare superior și dacă te faci una cu subconștientul prin practici nu la îndemâna oricui. Așadar, deși în majoritatea timpului sunt bine, cu creierii pe cale de dispariție… Pardon, de vindecare, mă mai apucă dracii aia mari de-mi vine să mănânc norii până la calmare.Săptămâna asta, spre exemplu, am făcut un exercițiu de a-mi da seama, pe măsură ce se întâmplă, ce îmi apasă butoanele roșii ale nervilor capului. 1. Metroul se transformă dimineața într-o conservă în care se stă într-un picior, stilu’ cocostârc, cu nasu’ ștampilă pe geam, adică extrem de confortabil.…
-
Bărbații, lumina ochilor noștri
N-am prea multă experiență în a trata viața alături de bărbați. Nu e c-am fost prea cuminte și m-am măritat virgină. Ci, pur și simplu, nu s-au uitat la mine prea mulți. Ori o dădeau p-aia cu ce mișto ești tu… Băgăm o bere să ne râdem? Ori li se brehănea de existența mea. Aș putea să îi număr pe degete p-ăia pe care chiar i-am interesat.Dar asta nu înseamnă că nu sunt o fină observatoare. Știi cum e: când n-ai, belești ochii și te mulțumești și cu rolul de spectatoare a filmului vieții altora. Și, când observ, nu tac echidistantă. Mă implic în capu’ meu și mă frământ și…
-
Free your mind and the rest will follow
Frica de mers cu mașina, avion, trocarici și alte mijloace de transport conduse de altcineva în afară de mine mă paraliza și-mi dădea cu atacuri de panică de ziceai c-acu’ tre’ să-mi iau rămas bun de la oamenii de lângă mine și să dau mâna cu Sfantu’ Petru. Efectiv, decât să mă pui să fac asta, mai bine mă puneai să mă mut pe vecie într-o clădire cu bulină pe care când le văd, traversez pe trotuarul celălalt. Da’ cine se pupă singură-n oglindă și-și zice că mai deșteaptă și mai inspirată decât ea nu există? Eu. Pentru că m-am dus să mă caut. Fix pe subiectul ăsta. Andrei mai…
-
Happy birthday to me!
Îi știți p-ăia care apar așa, dintr-o dată și ne spun cum s-au regăsit ei pe ei înșiși și cum știu ACUM cine sunt și o perioadă ne inundă viața virtual socială cu imagini și texte care să ne bage bine-n cap, să nu mai avem nici urmă de dubiu, că ei s-au redescoperit?! Cu texte motivaționale de pe pinterest, cu sloganuri goale de conținut, înflăcărați și imposibil de oprit în a ne înghesui în propriul wall? Băi… Eu îi știu. Și pe subiectul ăsta, în sinea mea, am fost (mai sunt, încă, nițel) super hateriță. Da’ mai lasă-ne măi, nene, cu haștagurile tale cu happy happy joy joy și…
