-
Trei inimi
Maria își frânge mâinile ușor privind-o cu drag și îngrijorare pe prietena ei. Vicky, o femeie de 40 de ani, cu chipul brăzdat de urmele unei tristeți adânci, privește pe fereastra vagonului de tren încercând să revină ușor la o liniște interioară care să-i permită continuarea conversației. – Ce Dumnezeu e ăsta, Mari, care-ți dă cu fericirea pe la nas și apoi te-aruncă în cea mai neagră disperare? Ce iubire e asta pentru oameni? Care Dumnezeu? A murit în brațele mele. Am văzut cum i s-a scurs viața din el. Ce ironie mai proastă poate să fie viața asta decât să pleci de la București cu trenu’ de 12 și-un…
-
Obiceiuri și metehne. Despre cum pierd timpul și n-o s-o mai fac
Sunt campioana nemedaliată la pierdut timpul aiurea. Nu vreau s-o fac. Vreau să fiu și eu extra-productivă, mega-eficientă, regina time-managementului. Îmi doresc cu fiecare fibră a corpului și fiecare colț ascuns al neuronilor funcționali. Nopțile încep, fără excepție, cu jurământul că de mâine gata!, începe procesul de transformare. Nu se mai poate! Și-mi promit marea cu sarea și setez tot felul de lucruri, de obiective. Îmi jur că adopt obiceiuri care să îmi facă viața un tango superb și lin. Fiecare a doua zi aduce o uitare de-aia soră cu Alzheimer. Puf! Au dispărut toate ca visele alea de nu le mai ții minte. Ca și cum nu te-ai fi…
-
Rețetă prăjitură cu mere simplă și delicioasă
Nu e nimic mai înălțător pentru o gospodină decât să facă o rețetă pac-pac și să primească laude ca pentru cel mai sofisticat preparat. Să aibă senzația c-a clipit de câteva ori și prăjitura e gata. Contează gustul da, dar contează și aspectul. Că pofta aia mare vine la simpla vedere. Dar nu multe rețete te ajută să atingi punctele astea două. Să fie și extrem de delicioasă, dar să și arate într-un mare fel. Ei bine, dragile mele, eu am găsit-o. Pun aici rețeta de prăjitură cu mere simplă și delicioasă, ca să o avem la îndemână ori de câte ori trebuie să facem ceva pe repede înainte și…
-
Procesul, nu succesul!
Astea trei cuvinte răsunau în fiecare săptămână în sala de curs, făcând să vibreze sticla ferestrelor înalte şi soarele amiezii ondulat în ele. Procesul, nu succesul, dragii mei !!! – sufla spre noi vocea baritonală, fermă şi caldă a unuia dintre cei mai îndrăgiţi profesori din facultate. Şi mai avea ceva în ea vocea aia, suflarea aia… mai conţinea o nuanţă pe care o sesizam mereu, dar pe care, ca un copil care nu ştie să-şi numească emoţiile, nu ştiam atunci să o etichetez, să mi-o clarific. Purta în ea înţelegerea profundă, organică a acestor cuvinte, însuşirea lor la nivel celular, cumva. Şi au trecut anii şi am trecut şi eu…
-
SuperBlog 2021 s-a terminat. Trăiască SuperBlog!
Hei, hei, hei, iată că s-a instalat și lobotomizarea de după competiția SuperBlog. Același lucru s-a întâmplat și în primăvară când, după competiție am avut nevoie de o perioadă în care să îmi adun gândurile împrăștiate printre brief-urile primite și imaginația și sursele de inspirate de pe coclaurile www-ului unde am căutat informații despre sponsori care să mă ajute să scriu pentru probele din concurs. E foarte ciudat. E o oboseală psihică care mă face să nu mai vreau să văd în ochi dashboard-ul blogului și să refuz total să deschid un post nou. Pe lângă toropeala asta de după, mă ia și viața cu lucrurile amânate pe parcursul celor…
