-
Slăbește acum! Întreabă-mă cum!
Întotdeauna am fost o rubensiană. Picturile lui Rubens, cu femeile alea pline de colace, întinse într-o grație nebună pe cearceafuri aruncate-n scârbă pe sofa-uri, zici că-s poze cu mine (dacă m-aș fi țăcănit și m-aș fi apucat de poze nud). M-am învârtit toată viața între 60 și 70 de kg, cu o înălțime de 158cm. Închipuiți – vă. Îmi place mult de tot să mănânc. În general, prostii. Mâncare mai puțin. Era o vreme când o pungă mare de semințe și o sticlă de cola reprezentau meniul unui restaurant cu cel puțin 2 stele Michelin pentru mine. Meniu de seară, desigur. Deci nu sarmalele și fripturile mă strigau din farfurie.…
-
Libertate, te mănânc!
Băi, pe mine mă crucesc statisticile astea cu absolvirea, cu evaluarea, BAC-ul de anul ăsta. Vai de măicuțele noastre… Știu, știu, sistemu’ educațional la noi sucks, programa încărcată, profesori nepregătiți printre ăia cu har și pregătire, etc. Da’ cum, măh, să nu știi tu să scrii nici după 12 ani de școală?! Să n-ai tu habar de nimic?! Eh, ce dreacu’, insta, snapu’ și fb-ul nu cer chestiuni d-astea complicate cum ar fi să știi să scrii și să vorbești în limba pe care o folosești de când te-ai născut. Nu există niciun fel de respect față de educație. A ta, proprie și personală, fostule elev. Nu ne ducem cu…
-
Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul
Când te lovește, nu prea știi ce ți se întâmplă. Și, pentru că uneori se nimerește să o resimți când în viața ta totul e roz cu picățele și cu norișori pufoși, dai vina pe vreme, pe oboseală, cauți motive până găsești. De cele mai multe ori, din ce am auzit și de pe la alții, n-o recunoști nici dacă îți dai seama despre ce e vorba. Adică o bagi sub preș. O renegi. Și ea se ține strâns de tine. Nu te lasă așa, cu una cu doua. Partea proastă e că nu te-apuci de luptă. N-o iei de gât, să dai cu ea de toți pereții. Nici măcar…
-
Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?
Ce vrei să te faci când o să fii mare? Asta era întrebarea pe care mi-o adresau, invariabil, musafirii sau gazdele caselor în care mă duceam cu mama, tata și sor-mea. Au început cam de când aveam 9-10 ani. Pe la 20-21 au schimbat-o cu “când te măriți”. P-aia cu “când faci un copil” nu prea au mai avut cum să mi-o adreseze că am facut copil înainte să mă mărit. Am scăpat. Ma duceam eu, frumos, în vizita la rude și mai întâi mă lăsau să-mi fac număru’ cu cotrobăitu’ prin casă. Sertarele erau viața mea. Unde găseam un sertar, pac, mă înfigeam în el și până nu vedeam…
-
Ce caut eu in viata mea
Hai, c-am facut-o si p-asta! Tuturor prietenilor carora le vorbeste capul neincetat, Horrrray! Va inteleg perfect! Bine, mie imi vorbeste si gura incontinuu, dar asta e alta poveste. Stiu cum e sa ai un catralion de ganduri pe secunda. Asa ca mi s-a tot aratat in ultima vreme sa dau ceva din putul gandirii, sa se bucure si ochiul vostru, dar mai ales al meu, pe un blog d-asta (sunt scorpion si ma caracterizeaza, mai ales, modestia). O sa incropesc aici o “shaorma cu de toate”, dar pe vizual. Blog de politica n-are cum sa fie, ca am 2 neuroni mari si lati si nu inteleg meandrele acestui domeniu. Cand…
