-
Epopeea nesfârșită a verilor mele pe litoralul românesc
Am simțit miros de mare zilele astea. Întindeam rufe pe balcon și m-a trăsnit. Nu știu de unde… Și mi-au luat-o gândurile și simțurile la trap, cu nostalgie.
-
Frisomat sărbătorește nunta de argint cu partenerii săi
Atunci când pornești o afacere și cauți parteneri/furnizori care să te ajute să îi pui bazele, frământările și grijile sunt cam la fel cu acelea pe care le simți atunci când te hotărăști să faci pasul cel mare cu omul pe care îl iubești. Apar întrebări la care ai vrea să știi răspunsul dinainte. Oare o să meargă? Oare o să mă susțină? Oare e de încredere, astfel încât să îmi leg viața de a lui? Oare avem aceleași planuri, aceleași dorințe? Parteneriatul, relațiile de business presupun reciprocitate în ceea ce privește respectul, corectitudinea, sprijinul pe care cele două părți și le oferă. E ca în viață, în general, atunci…
-
Ma lasa un talent si ma ia altu’
Cand faceam terapie, Ramona Andrei, psiholoaga la care mergeam, cea mai buna din lume, de altfel :), insista aproape la fiecare sedinta pe creativitate si explorarea ei. Nu prea intelegeam eu la momentul ala cum faci (efectiv, practic) sa scoti din tine lucruri care sa iti puna imaginatia, creativitatea la treaba. Imi tot repeta ca e unul dintre lucrurile cu care pot sa lucrez si care e si terapeutic.
-
NIMIC
N-am mai scris în același ritm în care o făceam la început. La cursul de blogging pe care l-am absolvit cu mare încântare, pentru că am primit o grămadă de informații noi și folositoare, ni se spunea că scrisul se antrenează. Că trebuie să scrii mult și bine. Orice. Numai că eu, așa cum mă gândesc de 100 de ori înainte să pun ceva pe social media (că-s poze, că-s panseuri din puțul gândirii), așa fac și cu postările pe blog. Motivul nu e neapărat acela că nu vreau să mă judecați, ci că mă gândesc că aveți și voi gălăgia voastră în cap cu răsfrângere asupra vieții, încât dacă…
-
Calculatorul Mișu
Calculatorul Mișu locuia în casa frumoasă și spațioasă a familiei Florescu de foarte mult timp. Avea loc de cinste în camera lui Vlăduț, băiețelul de 7 ani al familiei, prietenul lui cel mai bun. Împreună cu părinții lui, Vlăduț stabilise ca regulă să petreacă maxim 1 oră pe zi în compania lui Mișu. În restul timpului, calculatorul se odihnea și se bucura de căldura căminului și de prietenul său înconjurat de jucării și cărți. De ceva timp, Mișu nu se simțea prea bine. Îmbătrânise și se mișca din ce în ce mai greu. Se străduia din răsputeri să răspundă la comenzile lui Vlăduț, dar, de cele mai multe ori, nu…
