SuperBlog
-
Aleg natural bucuria
Dacă ar fi să vorbesc despre alegerile naturale pe care le-am făcut, mă gândesc în primul rând la două dintre ele. Sunt cele care îmi îmbunătățesc viața, care mă îmbogățesc în fiecare zi. De când a apărut gălăgieincap.com, blogul de față, am spus că m-am decis să încep să scriu ca o formă suplimentară de terapie. Am scris despre depresia post-natală în câteva articole. Despre cum m-a pus la pământ și m-a făcut să mă îndoiesc de abilitățile și rolul meu de mamă. Am trăit, un an și jumătate, cu senzația că nu merit, că nu sunt bună de nimic și că, poate, copilului meu i-ar fi mai bine fără…
-
Să-ți fim remorcă până la sfârșitul vieții
Ești tânăr. Îți clocotește sângele în vene și lumea toată e a ta. Urlă în tine nevoia de libertate și știi că nimic nu îți poate sta în cale. Ești un decapotabil de lux care străpunge briza falezelor. Experimentezi, călătorești, casa ți-e acolo unde îți umblă sufletul. Singura ta preocupare e că sunt prea multe pungi în ocean. Strângi ban pe ban ca să faci băi de soare pe insule pustii în care vrei să aprofundezi procesul de fotosinteză și bei suc de cocos și mănânci frunze de palmier pentru o viață lungă și plină de aventuri. Și-apoi te-nsori. Și devii un Opel Astra din 2002 cu remorcă și demaraj confuz.…
-
Gașca, clickul și dichisul.
Foarte des mă gândesc la cât sunt de norocoasă. E un mare privilegiu să fiu însoțită în călătoria asta numită viață de oameni valoroși, fără de care drumul meu știu sigur că ar fi fost altul. Mult mai anevoios și mult mai urât. Întotdeauna mi s-a părut mai important decât orice să fiu înconjurată de persoane cu care rezonez, de la care învăț și care să mă susțină. Iubesc oamenii și cei care mă cunosc știu că ei îmi sunt inspirație în fiecare zi. Sunt o persoană socială și nu-mi ajung degetele de la cele 2 mâini să îi număr pe cei la care I look up to, care mă…
-
SuperBlog – malaxorul creativității
Parafrazând o categorie a acestui blog, Ce caut eu în viața mea, mă întreb mult în ultima vreme ce fac eu cu viața mea. Săptămâna viitoare e ultima în care voi mai merge la serviciul-acasă și va începe o nouă etapă pentru existența mea plină de conținut – aceea de casnică cu șorț, așa cum a punctat bine, colegul meu Sebi. Pe lângă lacrima-n gât că nu mai merg două zile pe săptămână la salon, unde mă duceam, practic, la întâlnire și povești cu colegii-prietenii mei, mă mai străfulgeră și panica că nu știu ce o să fac. Desigur, unele lucruri sunt clare, pentru că ele reprezintă și motivul pentru…
-
Bucuria câștigului la Gala Spring SuperBlog 2021
