SuperBlog
-
Cum TERRA SALIN i-a redat vocea copilului meu
Scriu articolul ăsta din casa părinților mei de la țară. E liniște și cald pentru o zi de noiembrie. Pare a fi primăvară. Soarele ne bucură cu razele lui și tot ce se aude sunt sunetele cristaline ale veseliei copiilor. Matei, băiețelul meu de 6 ani și verișoara lui Sara explorează curtea și comunică cu animalele. Glasul lui Matei e limpede și clar și îmi mângâie auzul. Dar nu a fost mereu așa. https://youtu.be/15CFewwsO2s E foarte scump, știu. Pentru mine e cel mai drăgălaș. Dar și acum mi se strânge inima când îi aud vocea înfundată, cu efort la respirație. Așa a fost preț de mai bine de 2 ani,…
-
Frisomat îmi pune afacerea la adăpost
Nu v-am povestit niciodată despre mini afacerea mea pe care am lăsat-o, de ceva vreme, într-un con de umbră. În ultima perioadă, însă, mă tot obsedează gândul să mă întorc la ea, să o dezvolt, să o îngrijesc așa cum merită. Și am început să fac un plan, să caut variante care să mă ajute în demersul meu. Despre Talciokărie este vorba, o sesiune de târguri de tip garage sales, o afacere bazată pe reciclare, sustenabilitate și crearea de relații interumane între persoane cu aceleași interese. Cum se desfășurau? Cele care voiau să își refacă garderoba pentru că simțeau că nu le mai reprezintă piesele de vestimentație pe care le…
-
Fă primăvară din orice anotimp cu Spring Farma
Scriu articolul ăsta într-o vilă frumoasă și confortabilă de la munte, unde suntem împreună cu prietenii. E soare și cald, deși suntem la sfârșitul lunii octombrie. Pare primăvară. Copiii râd, noi suntem veseli și ne bucurăm de momentele petrecute împreună. Stăm ore în șir pe terasa însorită, bem cappuccino și ne dorim ca timpul să stea în loc. În gândurile mele s-a cuibărit o întrebare – cum ar fi dacă ar dispărea toate celelalte anotimpuri și ne-ar rămâne doar primăvara? Matei, băiețelul meu de 6 ani și jumătate mă întreabă, periodic, care e anotimpul meu preferat. Bucurându-se de viață așa cum numai un copil de vârsta lui poate să o…
-
Alma parchet – scena amintirilor
Dau cu greu draperia la o parte. Parcă și soarelui îi e greu să se înalțe printre rămășițele nopții. Simt junghiul care m-a chinuit azi-noapte la fel de insistent. Pășesc greu, în picioarele goale, pe parchet. De 3 zile mă folosesc din nou de amicul meu, bastonul. Iar face figuri genunchiul stâng. Eheee, Mirelo, ce te-ai mai avânta pe aleile parcului la o tură de alergare, așa-i? Sunt aproape 20 de ani de când n-ai mai făcut-o. Hai, lasă, că și 2000 de pași pe zi prin casă sunt buni. Ioana de la 2 nici pe ăia nu mai poate să-i facă. Stă cu pledul pe ea și se uită…
-
Feminitate augmentată cu Indira
Până acum câțiva ani nu am pus preț pe cum mă îmbrac, pe accesorii, pe outfit. Cumva, în mintea mea era că numai ce e pe interior contează și că oamenii ar trebui să mă vadă așa cum sunt, dincolo de orice haină, de orice artificiu. Cu ce ar fi schimbat niște cercei imaginea mea? La ceva timp, schimbarea s-a produs pentru mine. Nu mai conta ce văd oamenii, ci ceea ce mi se reflectă din oglindă. Starea pe care o aveam trebuia să se vadă și la exterior. Am început să dau mai multă atenție ținutelor, machiajului și accesoriilor pe care le port, astfel încât să fie în concordanță cu trăirile…
