-
43-ul e un fel de 34, da’ nu e
Merg, deja, pe 44. Hahaha, o să mă ucidă Luci pentru vorbele astea, căci aceste vorbe ne doare. Nici n-am trecut bine de ăștia 43 și mă și văd mai aproape de groapă cu un an. E despre asumare, ce să ne mai… Îmi asum începuturile de bufeuri, dracii ăia mari care mă iau de la nervii capului din te miri ce, șontâcăreala și ce mai vine cu anii ăștia mulți și nesimțiți. Cică io mă simt, dom’le, tânără pe interior, în sufletu’ meu. Păi cum ar fi să mă declar atât mie în oglindă, cât și în gura mare, așa, o doamnă de vârsta 2 spre 3 cu veleități…
-
Cristale pentru Scorpioană sau cum tace gălăgia din cap
Atragem ca un magnet, dar, pentru că suntem la 220, vă electrocutați repede. Vă citim, știm tot. Avem privirea aia enigmatică, cu care reușim să deschidem uși la care alții nici nu îndrăznesc să bată. Adică ne băgăm mult în seamă, venim peste voi. Ne place să rezolvăm mistere, atât cele personale, cât și ale altora și avem un radar pentru nevoile ascunse ale oamenilor. Cu alte cuvinte, suntem cam bârfitoare. Nu ne plac persoanele superficiale sau conversațiile plictisitoare. Suntem atrași de inteligență, pasiune și autenticitate. Wanna be-ul pentru noi e ciumă. Ori suntem cum ne-a lăsat mama, ori…. Dacă te-ai luat de-ai noștri, e…fugi! Du-te tare, că venim după…
-
Brânză Delaco: Cum am devenit chef(ă) dintr-o bucătăreasă obișnuită! 2 rețete
De trei zile mă bucur de cafeaua de dimineață în curte, cu ochii-n zare și spălarea creierului de noxele psihice ale aglomerației din București. Mă trezesc devreme și îmi place să stau așa, în liniște. Sunt la ai mei, la țară. Îmi vin în minte multe imagini de când eram mică și diminețile erau leneșe. Mama se trezea dis de dimineață și punea de-o ciorbă de perișoare, un fel doi și plăcintă cu brânză. Amintirea mirosului îmi face gol în stomac de dor. Brânzeturile de orice fel au fost câștigătoare la puncte la noi pe masă. Vorba aia, nicio masă fără brânză. Micul dejun, până pe la vreo 18 ani…
-
Cum scurtcircuitez timpul: AENO îmi întoarce ceasul intern!
Suntem atât de mulți cu care timpul nu e blând și ne-aleargă mințile și gleznele de zici că vine sfârșitul lumii. Dar eu pe mine mă văd. Mi se pare că sunt singura care se învârte ca o găină fără cap zi de zi, făcând slalom printre câte am de făcut.
-
Camera băiețelului cu ochi de catifea
Hey, miau! Eu sunt Optimus The Cat, motanul familiei Crețan, iar azi o să vă povestesc aventura incredibilă pe care o trăiesc alături de prietenul meu, Matei. Cu el, viața mea nu e niciodată plictisitoare. Și când spun asta, mă refer la serile noastre lungi de discuții în limba pisicească și la explorarea incredibilă a universului din camera lui Matei. Pe o stradă plină de aventuri și câteva mirosuri mai puțin aventuroase, locuiește prietenul meu Matei, cel cu ochii de catifea. Da, are niște ochi mari, cu gene lungi, ca mustățile mele, și e convins că asta este superputerea lui secretă. Eu, Optimus, motanul, am știut că Matei e un…
You May Also Like
Saga Pufoșilor – cartea terapie pentru părinți și copii
